Ca un surâs gingaș de floare,
Rămas ascuns după petale,
Iubind o rază-n depărtare,
Sfios dorind s-o vadă-n cale,

Tresar când dulce mă privești,
Iar tot ce-ți spun sunt vorbe seci...
Nu știu un înger daca ești,
Atât aș vrea: să nu mai pleci.

Vină n-am c-a ta privire
Rătăcit sufletu-mi cheamă...
Ea l-a adus la trezire,
I-a șoptit să nu mai doarmă.

Să-i ascund marea dorință?
Aș preface-a lui voință-
Flori și aștri locuință, -
Iubirea, în neputință.

Inima din piept îmi sare,
Palma mea îți prinde mâna,
Răsare o stea în zare,
Iară tu îi ții cununa.

Emotiv sufletu-mi zboară,
Timpul parcă se oprește...
E-o seară de primăvară,
Natura toată-nflorește.

Al tău zâmbet îmi nutrește
Mult privirea-ndrăgostită,
Etern dorul se-ntețește...
Aud vorba ta rostită?