Imbratisand
coastele mele
in carnea ta am
simtit insingurarea
cum ma paraseste si linistea
adormita pe bratele sufletului
a zambit usor printre ochii
intredeschisi.

Plimbari
alaturi pe aleile
verzi ale sufletelor
noastre inca pure noi
unul si El mangaindu-ne
in adierea serii peste vulcanul
ce ascundea poftele inca netrezite
goliciune in trupuri transparente
abis sufletesc.

Sarpe
si copac
bun de dorit
glas mieros de ispita
'nu vrea sa fiti ca El'
'gusta sa devii dumnezeu'
porunca ce-atarna de fir de par
de femeie, de barbat, de fir de dorinta
unde mi-e coasta nu mai vad mainele
prin tine hai sa ne-ascundem
de azi.

Radacini
infipte in cer
se-apleaca spre noi
si ne intorc spre pamant
'Aveati toti pomii spre mancare'
'Mi-e rusine sa ies, suntem prea goi'
Unde ti-e frunza, Adame, unde e sarpele
femeie, unde ati lasat lumina
unde ai fost, incotro
te indrepti?

'Femeia, Doamne', 'sarpele',
'Sa te tarasti prin praful muncit de ei'
Unde Doamne?
Nu aici.