pe pleoapele tale tremură zorii
pe umeri
îți stăruie somnul mantie regală
visezi încă porți poteci ascunse
în pădurea din mlaștini
și căldura din ceasul
de taină

ai gust de cafea și iubire
și te chem
mă cauți în somnul treziei
și mă chemi
pe numele de dincolo de noi

ești chiar tu?

m-am deșteptat în tine
biserică de foc
și pielea-ți îmi este altar
sărutărilor
vibrând gheața vie oglindă

am să te scriu din nou cu buzele
rugăciune
vers arhaic din trei silabe uimite
în dimineața paradoxală
a pădurii din mlaștini
epidermă fierbinte
inima mea