Mi se facuse frig de tot azi-noapte
asa ca m-am infofolit strans in gandul de tine,
Si-n imagini de tarte de struguri cu mere coapte
tinandu-se impreuna pe acelasi ciorchine.

Si tremuram emotii si tresaream stari
intorcandu-ma de pe o parte pe alta-
Si ajunsesem la o intersectie abstracta cu trei carari
ce pareau a fi sculptate in albastru cu dalta.

Si te-am strigat pe nume iar atunci tu
ai aruncat dupa mine cu aripa ta verticala-
Pescuindu-ma din marea de da si de nu
cu zambetul tau ce pe morti de vii ii separa.

Cazusem apoi pe un pat rece de frunze si iarba
si-un nechezat de cal arunca cu sunete nibelunge,
Iar de pe frunze roua statea sa se soarba
de ochiul nesecat al materiei care plange.

Si am adormit cu ideea de tine in brate zambind
alunecand pe o pojghita de timp proaspat nascuta,
Pe o melodie veche, foarte veche de Espen Lind
nicidecum mai altfel decat o felie de guta.