Am aripi de hartie creponata,
am silabe de vata...
Am ganduri lungi cat liniile
de tramvai ale lui 34 traversand tot orasul
am dansuri salbatice pe raze de luna,
de care
nu ma mai satur,
Am viata semiconductoare postuma.

Exist. Shhh...

Intre noi spatiul Intre noi
spatiul...
Poem postmodernist
aruncandu-si peste orasul de ingeri
ideile, latul...

Am brate de carbid, cu care
te prind.
Am pas de inima de sarpe
trecandu-te peste pleoape.
Am inimi de portelan si
priviri crapate pe sub ochiul meu diafan
cu care sa te ating mai bine
printre sarbatorile dintre ani.

La o aschie de departare
rasuflarea campiei,
La egala distanta delimitand ceea ce este
de ceea ce pare-
oasele vesniciei.

Imi pasa de tine cu albastrul
si luna plina.
Cu tusul nediluat
si marea involburata senina.

Exist.. Shhh!... Existam...

Un cantec cantand o cantare
cantata-
Mi-ai luat cu zambetul si pasirea buzelor tale
inima toata!