Sunt lumi ascunse-n tatăl Univers;
frânturi de ceață, soare, clipe iluzorii;
basm concentrat plutind în vers,
nectarul nemuririi-n miezul florii.

Știința - drum își face printre apostoli,
sfinții poartă aură cu teoreme;
școala socială o urmăm pe-atâtea coli
ce-s doar maculatură-n lunga vreme.

Rugina roade-n fier, puterea adoarme,
din colivie pasărea nu își ia zborul;
atâtea țări, atâtea limbi, atâtea arme.
pământul adăpostește în mister izvorul.

Oameni diverși, atei sau credincioși,
pseudofericiri în actul căsniciei;
se nasc copii, rebeli, voioși,
plecăm incerți pe drumul veșniciei.

Apune soarele, răsare luna-n noapte,
o vie dimineață naște în natură;
putem ști oare câte șoapte
sunt nerostite de o gură?