Adăugate-n tâmplele argintii
Frânturi de viscol împletit cu gheață,
Se cere un soare răsărind în nopți târzii,
În depărtări, pe cheu, se vede ceață.

Întregul ger s-a revărsat în astă lună,
Deși la starea vremii-s anunțate multe grade,
O frunză veștedă mă ia, încet, de mână,
Iar lacrima de pe obraz în colivia păsării îmi cade.

O turturică fâlfâie din aripi printre stele
Ar vrea să-și caute un pui ce-i rătăcit,
Un uliu așezat pe ghimpii cu nuiele
Sfâșie-n grabă plăpăndul puișor răpit.

În blocul de pe strada-ndepărtată
Se pare că-i lumină la fereastră,
Când am sunat la ușă cu o glastră
Părea că floarea-i prea albastră.

În parc copiii alergau cu pași întorși,
Cățeii shieunau la apa din fântăntână,
Þipete ascuțite de tătici morăcănoși
Lovind femeile cu vorbe aspre peste mână.


M-am reîntors în casă peste-un ceas
Luând cu mine-ntr-o clepsidră ce-a rămas
Din viața de afară și din lume-a aburindă
Doar vorbele netipărite într-o oglindă.

Sunt scrise-n suflet pentru tine, pentru mine,
Deși te rog, nu mă răstălmăci, străine!
Încearcă să-ți arunci privirea într-o doară
Pe fila vieții tale. E ușoară?