Daca m-ai lasa,
M-as urca in varful ciresului inflorit
Si as arunca cu flori in oameni,
Caci pamantul isi cere ofranda de aripi,
Iar sufletele oamenilor sunt pasari oarbe
Ce nu stiu a-si indrepta zborul spre copaci infloriti...

Daca m-ai lasa,
As inunda strazile cu apa de fantana,
Sa spele oasele colbuite ale pamantului,
Si, poate intr-o buna zi,
Oamenii ar invata sa mearga pe ape...

Daca m-ai lasa,
As zgaria statuile parcurilor,
Si coaja moarta as da-o soarelui,
Sa faca praf de stele din neputinta noastra...

Daca m-ai lasa..
Dar ce stii tu, omule, despre singuratatea ta?!