enverule, noi îți facem loc
în gașca celor cu ficatul ros
mi-a șoptit duios
prometeu
avea capul greu
de vin, de vise

și eu
cu venele deschise
cu sângele râzând
am zis dragul meu

vin, de ce nu?
și m-am așezat
la locul meu, pe ararat

nu ne e frică
suntem mai mulți și mai beți
și mai adevărați
am strigat
din pământ capul l-am ridicat

și pe gură prometeu
ca un zeu
m-a pupat