Cioplea ouă în carnea văzduhului, le punea
Pe orbita câte unui vis, le rotea
Până se coceau, până miroseau a pâine caldă
A subraț de femeie, a scoici și-a ispită
Le spărgea cu dinții sideful,
Lichidul amniotic îi spăla tâmpla,
Îi tatua gura, umbla cu mâinile
Prin cotloane, le lipea de pereți, își trăgea
Copiii afară, iubita, părinții, câinii și caii
Punțile, lanțul, bocancii, scara, securea
Și saltul, năștea purtându-și crucea de ambră,
Cântând, sângerând, se strecura apoi
Ca o sămânță în pântecul cuvintelor,
Murea sculptându-și oul templu,
Poetul