Istovite lovesc cele șapte,
Și lovesc cu atâta putere
Ne lovesc în cap și în spate
Provocând numai chin și durere.

Savanții le simt ca pe un lapsus
Ce n-are să treacă vreodată.
Iar noi ridicăm umerii-n sus
Și un "nu știu" îl rostim parcă-n șoapta.

Ne apasă prostia, inutilitatea ne doare
De atâta șapte ne pierdem vedera
Când tot șapte ne spală cu ulei pe picioare
Vom merge la șapte să pregătim învierea!