în grădina statuilor cu ochii de piatră
inimi de poeți împodobesc măslinii
ca o sărbătoare a nașterii cuvintelor
prin cezariană

din peșterile pământului ies pitici de grădină
călăuziți de stele cu un luciu aproape coclit
aduc aur și smirnă și poate un medicament
pe bază de venin

piticii sunt și ei tot din piatră au însă
roți la picioare ca un car de luptă alegoric
și-o voluptate a verbelor parcă ruptă
din armătura ta

mai înaltă decât toate statuile Irod
sau poate pe fața nevăzută o Salomee
prin văzduh zboară o tavă de cărat
capetele pruncilor

uneori deghizat rupe bilete la intrare
Bine-ai venit! zice măsurându-te din ochi
50, 100 poate și-un pic de metri cubi
pentru soclu

dar inima?