pentru că timpul își aduna seva din visele noastre
abia mai aveam conștiința trezirii
în rest ne visam pe rând
poposind pe sub imensele poduri carnivore
hrănindu-ne copiii cu laptele imaginar al mamelor de sticlă
citeam apoi ziarele seara mergeam la patinoar
nostalgia primară a gheții ne ademenea oasele
se ascundea în ele precum mecanismul într-o păpușă vorbitoare

și în toate
se putea întrezări o ceremonie
ca o copilă sughițând îmbracată
în cămașa din piele de vulpe