Degeaba mai cauți să-mi spui cuvinte,
Sunt departe, mult prea departe,
Doar vântul mai știe cumva
să mă ajungă.
Degeaba mai cauți să mă răscolești
Prin fumuri de țigară amestecate,
Sunt departe, mult prea departe,
Doar frunza mai știe cumva
Să mă atingă.
Nici eu nu îmi mai știu cărarea,
Nici drumul înapoi,
Alerg, alerg în disperare,
Spre locurile fără chip,
Ce apar în departare.

Degeaba mai cauți să spui cuvinte,
Noi am uitat să existăm în doi.