S-a descoperit, s-a descoperit, s-a descoperit
telefonul
de ce mai mor in mine Romeo si Julieta?!

Evrika...evrika...evrika
steriletul
de trup si de soare se goleste planeta.

Nu se mai ard, nu se mai ard, nu se mai ard
pe ruguri carti
de unde atiti taciuni pe la rascruci?!
doar mure negre, caii lui Nichita
mai trec arar sa pasca iarba-n munti.

Ne lovim, ne lovim, ne lovim
tot mai des cu fruntea de cer,
metafore-n genunchi la troite calcinate,
orbite goale-n fluturi de ciment
instrainind carutele nomade.

S-a descoperit, s-a descoperit, s-a descoperit
internet- ul
culori orange flambind, parfum de ghilotina
curgind pe taste cimpuri arse de mimoze,
in nopti cu luna si cu gust de nicotina.

E pustiu...e pustiu...e pustiu
peste lume
nu s-a schimbat chiar absolut nimic,
mai traiesc si respir inca-o zi fara tine
mi-am pus sosete de dor ca mi-e frig.

S-a descoperit, s-a descoperit, s-a descoperit
telefonul
sa-i inviem pe Tristan si Isolda

Evrika...evrika...evrika
rosu e vinul
sa-nvesmintam intr-un Sonet cu maci, planeta!.