MELANCOLIE

Privesc tacuta-n incapere…
Ce plina e de flori!
Mi se deschide-n suflet o vedere
Ciudata ! Surprinde viata de erori !
Frumoase flori, voi stati pe cuvioase partituri
Candva le pretuiam la fel ca si pe voi !
Dar ce mai poate-acuma sa conteze
Cand locul vostru voi l-ati parasit,
Ca sa veniti aici, pe-al meu pian,
Tacut, la fel ca mine !...

Pe scara cerului tacuta urca luna,
Ea-i singura mereu, la fel ca mine !
Doar stelele-i vegheaza lin odihna
Pe sub perdeaua diafana-a norilor,
La fel cum voi, de-atatia ani
Ma strajuiti mereu, fara ragaz,
De ce ? Voi nu vedeti ca muzica
Plecata-n veci din viata mea ?
Priviti melancolice acum trecutul,
Cand sufletul si casa si ceru-n departari
Sunau de glasul meu ? O, voi,
Note divine, zburati spre alte voci,
Mai tinere !..