(variantă a compilației formate din poeziile
“În grădina sufletelor alge” si “Anotimp”,
recitată la cenaclul de la Iasi, 14.05.2004)

Știam demult că ne vom întâlni
cândva, de-un martie pulsând arid,
alb mat, dar cu tendințe azurii
și-ntunecime-nsămânțată-n zid.

Eram grădina sufletelor alge,
ce rămurise-n albul de april
pigmentele de roz, curbate-n cange,
prinse perechi de noi, visau fertil.

De-atunci priveam prin inimile măr
cu vârf de crengi și degete razante,
înveșmântați în duhul roditor
sorbeam undirea-nchipuind păcate.

Și-n mai, ca de cireșul umăr drept
ne atârnam fructul oprit și ochii
pentru-a pluti alb, amărui și lent,
ca florile mireselor din rochii.

Mai sărutam, la iunie în prag,
doar vișine și algele pe chip,
ce reveneau pe buzele de alb
rotind în gust același anotimp.

........................

Cândva, albiți prin ramurile vechi,
în unghiul timpului neșlefuit
trecând pe cer, ca suflete perechi,
nici nu vom ști de ne vom fi-ntâlnit.