am întins pergamentul între greutatea opaițului
bucata de magnetit și o carte
am așezat la rînd cuiele ruginite
creionul de tîmplărie
firul roșu al istoriei
șireturile cu noduri imposibile
un sîmbure lucios și uscat
nimicul acela fără nume ca o balama dar mai mare
axis mundi
echerul din lemn pătat de vopsea
pumnalul cu prăsele sparte din os galben
banii
anima mundi
mi-am scuturat buzunarele de ce mai aveam
am oftat
obosit și flămînd
nu datorezi nimănui nimic
nimeni nu îți datorează nimic
eram acolo singur
puteam să sfîrșesc sau puteam să încep
inferna tetigit posset ut supera assequi
o nouă limbă
un popor renăscut din războaie
între zile e o noapte și apoi o dimineață
non sibi sed toti
am privit în întuneric
eram atît de aproape
și totuși atît de departe