am surpat în mine moara firelor de praf pe care
le purtam de-atâtea lumi neștiute în spinare

mi s-au frânt genunchii
mi-au urlat rărunchii
porumbeii verbelor se-nfig în soare
ca un ciob nebun
ca un vers de fum
într-o clipă goală de cutremurare

trăiesc nervos și bat nervos cu pumnul în masa
materiei oarbe care ne-a îngropat casa

te-ai ascuns în ouă
să te chem când plouă
fiecare cuib stingher ce nu te are
pântec indecent
sternul divergent
între sânii albi lucind paloare

așchii sar din forma ochilor de pe perții plini de poze
luna ta se rupe într-o blană mirosind a roze

rup în stânci statuie
te fixez în cuie
ca o marmură cu brațul retezat
sânge plânge lama
cântec tace rama
baldachinelor surpate peste pat

o roză o sferă o panteră ridicând spre ceruri gheare
nebunul își pune peste rană fructe de mare

am dreptul la cauțiune