Visez cum pãsesc
printre dimensiuni pierdute
în noaptea unei vieti
nebãgate în seamã.
Simt cum radacini de asteptare
îmi cresc din genele obosite
de gestul clipei nesigure.
Mi-e atât de teamã,
acum, când totul danseazã
în lumina de muzici.
Beau din paharul unui ideal
si adorm când picãturi
de sperantã îmi picurã uitare.