Se zbate prin pomi adierea
Și-n frunze ce plouă pe-alei,
Se scutură-a lumii plăcerea,
De vară, de nude femei.

Își picură ploaia prin fire
De păr, de iarbă, prin flori,
E-a vremii schimbare în mire,
În straie-așternute de nori.

Ne trecem și noi în tăcere,
Când pașii încet ni se scurg,
Si-a Sa minunată avere
Se-ntoarce la El în amurg.