Dragoste și durere

Dragostea-i o etapă frumoasă a vieții,
Ea-i un soare răsăritor în timpul dimineții,
Un meteor de zahăr căzut la noi în suflet,
E ca a unei amoroase albinuțe zumzet.

Dragostea-i tot ce apune și răsare într-o zi,
Ea-i polenul de aur ce se depune pe inimi,
Un fulger frumos ce indică iubirea,
Ea-i fotografia pe care-i depusă amintirea.

Dar oare dragostea îi numai dulce?
Uneori da, Alteori durere-n suflet aduce,
Mierea dulce devine fiere amară
Și dragostea trece, iar pata rămâne-n cămară.

Nu trebuie să rupi capul pentru oricine
Oameni îs mulți, viața e una la tine.
Și atunci când simți că începi să iubești,
Mai întâi la durerea de apoi să gândești.

Căci mulți ochi frumoși poți întâlni,
Care încălzesc și apasă pe inimi.
Și parcă-ți vine să-i cuprinzi cu sărutarea
Și peurma simți că te apasă durerea.

Durerea-i camera ce vine după rai,
Anume infernul. Vi-i, inimă na-i.
Þi-a mâncat-o dragostea cea dulce,
Dar care mâncărime usturătoare aduce.

Și ce să faci, să nu iubești?
Dar cum astfel să trăiești?
La început să te gândești!