viața din mine înserează fiecare secundă
solstiții aspre îmbrățișează gleznele memoriei
insinuare strâns șerpuită renegând rugăciunea
himera îmi roade creierii erezie de ceață
născând întrebări sângerânde
halucinant maraton al tăcerilor ermetice

ziua de mâine se rotește golită de sensuri
la capătul dinspre curcubeu al iluziei
oglindă aburită speranței defunct sanctuar
destrămat între pânze de păianjen
răsuflarea încă își poartă crucea paradoxală
izbucnire de zbor de sub lespezi de lacrimi

mă preling dinspre vis în altă poveste
iar din pieptul meu încolțește pădurea
de dincolo