Conul tăcerii a ieșit din umbră
Lumea-n găoace a ieșit la pândă
Și mă citește cu 3 cuvinte pe secundă

Cu ochi de rubin devorează înceată
Rămasă prin umbre tăcerea mea toată
Se urcă pe ramuri de suflet și sapă

Sapă mut și-nchegat și nu dă de apă
Sapă orbit și-apăsat și nu stie să tacă
Sapă mult și-ndesat și de ziuă se crapă

M-ar opri dintre vise pe-ogor să mă vândă
M-aș vinde eu însămi cu gândul flămândă
Prelungă din mine e noaptea cea sumbră

Plecat pe-o idee cu urechea cea stângă
Mă tem c-am uitat menirea flămândă
Și rândul de piatră la coada cea strâmbă

Citesc pe o muchie de lemn de toiag
Cuvintele-mi urcă pe esofag
Și-o lume întreagă se mută pribeag

În gânduri deschise zborului drag
În floare de colț și mugur de steag
În visele umbrei de stele șirag

Se-ndeamnă cu cerul, se-mbie cu lună
Dar trasă la față e noaptea nebună
Se-mbată cu apă și-nvie de bună

Uitucă azi, copilă cu nopți de amor
Și vise prin aripi bătute de zbor
Un metru ai pașit pe lângă izvor…