De azi stau mai departe de flacără
S-a făcut cald, descheie-te la suflet
Lasă gulerul de aripi larg desfăcut
Să poată intra respirația clipei mele
Să poată visul s-ajungă să zburde prin ele
Lasă-mi o lumină deschisă în noapte
S-alerge spre ea cu aripi de șoapte
Norii mei de copite

De azi, inima mea stă mai departe
C-un metru plin de umbre nerădăcinate
Crescute pe tăceri. Buruieni.
Tot cu porțile deschise, scârțâinde.
Cei care se-nchină pot sta sub cerul liber
O să vin și pe-acolo, fiica Omului
Fără gesturi îi voi privi în ochi
Și le voi spune triunghiular
Poziția cărnii pe oase

De azi, eu și cu mine suntem doi
Două căutari convergente
Suntem un pic supărați, răzvrătiți
Nu știm dacă azi, o să ne dam
Mâna.Poate.
Mă voi împleti pe mine cu mine
Negru pe alb
De azi, flacăra stă mai departe
De mine

În razboiul meu, cu mine sunt
Armate de îngeri cu aripa-n dinți
Prezenți la apelul ființei nechemate
Se luptă-n priviri de nopți prin gene
Și strigatele-nfipte în cer
Cine strigă mai sus
Primește pene. Și-o viață de-apoi
Printre noi. Se zvonea că nu merită

Încercam
În somn
Luptam
Să le spun ceva.
O poveste... mi-au râs în față.
Nu eram crezută.
Dar nici pregatită.
Să-i primesc pe pământ
Mă mai uitam o dată
Și le ziceam apoi
În sinea mea, sinele lor
Rușinată
Veniți mâine!