Am vazut-o
pe-atitea chipuri
si de fiecare data
le-am plins durerea
odata cu sfirseala
fiintelor de dinauntru
care incatusate
isi strigau existenta
de dupa chipurile-masca
ce nu mai auzeau,
prea mult balast
de dinafara,
prea greu de eliminat,
nici daca vrei
nu mai poti curata
atit,
prea mult, prea mult
cit poti purta
prin timp...
prizoniera-n intunericul
ce sintem, prea consistent,
devenit zid.