Din secunda sfarsitului
se desprindea eternul zbor al toamnei.
Intins-am maini de piatra
spre altarul ruginiu unde ofrandele
sangerau lumina
Am pirdut ore, clipe...
eternul zbor al toamnei se inalta usor, absent
Am pierdut umbritele cuvinte...
s-au stins felinarele tacerii
intr-o noapte cenusie
si-au sters urmele uitarii.
Un corb plouat cu vant:
"Unde-i toamna mea?"