în dimineața mea neagră mi-am zdrobit oasele
pentru ultima oară am trecut pe sens interzis
peste carnea vineție și flască a impresiilor literare
picături crude de sânge desenau hărți fantastice
pe tâmpla aspră cuvintele se înșirau indiferente
poate a fost o întâmplare că am ajuns aici.

unde e tragedia mă întrebai atunci uimit
între noi se răsucea o tentativă de zâmbet
tu disecai chirurgical ultimul poem citit
nu moare nimeni doar am plecat un pic
să-mi contemplu în liniște muzeul personal

cocorii albi ai Japoniei mele îndepărtate
slujbașii posaci în costume de bal demodate
amicii dresați de viață să poarte ziua zâmbete forțate
suntem cu toții actori de circumstanță în Circul Ambulant
să râdă scriitorii cărăuși abonați la lipsa de inspirație
încă o palmă peste trupul diform al amintirilor
despre o vreme când eram prea tânăr
pentru a mă naște

în dimineața mea neagră cu contururi de labirint
am evadat împreună din iluzii în căutarea libertății
ard cărți ard tot din nimic n-a mai rămas nimic
azi se va naște amintirea mea
despre tine
cel mort demult.