am zburat cu amintirile
deschise larg
ca brațele soarelui îmbrățișând necuprinsul
te-am privit într-o aripă
albă de înger
pierzându-și oasele la răsăritul morții
în povestea nepovestită
a Sburătorului îndrăgostit de-o idee
Sburătoare îndelung visată
nestrânsă cu patimă într-un sărut uitat de timp

mi-am visat aripile pierdute în stele
printre spinii cununii
durându-mă durerea pământului
ars de setea infinită
în habotnica înserare
a păsării cântându-și
apusul de dor
și uitare

lin am plutit printre nori
din tălpi îmi creșteau frunze și flori
topindu-mă în raza albastră
înaintea căderii




zburătăcind gânduri
prin zăpezile verii