imaginați-vă o lume fără motive;
zilele cu zilele, nopțile cu nopțile, vii cu vii, morții cu morții; eu vă vorbesc de aici de pe linia tranparentă a sorții, cu un picior în groapa comună a viselor, cu celălalt aripă de înger păzitor cotidian

imaginați-vă că de mâine nu mai avem motive nici dileme ci doar o lume netedă lunecoasă ca un bemol nesfârșit cu mâinile în buzunarul gol al neputinței mimând disperarea și dragostea cu buzele vineții și prea reci

imaginați-vă că de mâine vă spun chiar de mâine nu mai avem nici o alegere de făcut drumul va șerpui prin pustiul mărăcinos al uitării fără borduri fără semne și fără vizibile piedici

imaginați-vă o lume fără această imensă răscruce, fără această madonă pictată strident pe sticla mată a ferestrei de aerisire și pe mine găsind un singur motiv fără nume și fără liniște...Tu