traversam străzile ca un renegat ca un blestemat al nopții
cautam poezia ritualic zburau sticle
pe drumurile naționale
toate duc înspre casa poporului
poezia nu nici urmă nimic metroul suflet pustiu
veșted ochi
flămand
amintirile oase putrede
singurele lucruri ce mi-au rămas și încă cerul
și două momente bizare
în formă de păsari
le păstrez în buzunarul de la cămașa
mâine mă voi arunca în cafeneaua in care ne-am cunoscut
ca o minge de fotbal într-o poartă
știu că vei fi acolo să vedem și cu cine
doar m-ai crezut cândva
îți spuneam te amo șmecherește din colțul gurii
ca să par străin și alte faze tot de astea
copilarești
astăzi mă omoară scoica singuratatii
m-a îmbrătișat nemiloasă