răsfoiesc cerul cu pleoapele degetelor
mă alungesc printre pagini ca o funie de orizont
sparg ferestrele spumoase ale norilor
mă pregătesc de spectacol după care apari tu
si strici toată această atmosferă
mai du-te dracului cu poeziile tale îmi zici aprinzându-ți țigara
tabloul acesta în care locuim nu mai are culoare cu tine

pauză
moment în care se ia o gură de aer

d-le trebuie să dai viață personajului
încearcă să evadezi din roman
existența se naște din noi

și-atunci mă lepad de piei ca de cuvinte
și mă nasc dintr-un ochi de pasăre
iar tu neclintită te transformi într-o muza transparentă
prin care pot sa răsfoiesc cerul cu pleoapele degetelor

vino cu mine iubito
vino să te farmec cu un fel de poezie în patul misterios
atât de râvnit al parinților mei