știu că mă urmărești
aș putea să mă opresc aici să pun labirintului punct
paragraf încheiat la inefabil
la vecerniile în limba îngerilor de hrisolit
la infinitul nostru comun
sfîrșit
să ies din joc
o tumbă un sărut pe ochi și gata
ai mai vibra o dată apoi laconic “nu mai sînt”

aș deveni un fel de orologiu preschimbat în clopot interzis
un ciot de os albastru ultimul cuvînt
dar știu doar începutul alfabetului
cățărătorilor de suflet
nu și sfîrșitul lui
cu litere în plus și vînătoare după vînt

deci vom cina încă o dată
privindu-ne în ochii de-mprumut
mînca-vom raci de rîu răscolitor de verzi pe mal
și pîine de cuptor neînceput
dansa-vom doar o singură tăcere printre păsări
un ultim semn de picătură încă vin
iar mîine eu voi fi departe
și tu vei fi demult