sunt o păpușă de lemn,
mi se spune valentin, un nume ales la întâmplare,
deseori mi se imprimă vrând nevrând atitudini ciudate,
proporțiile-mi permit chiar și postúri imposibile,
nu prea-mi place să pozez
așa că cineva mă tot strânge de gât, mă îneacă, mă răstignește, îmi dă foc
etc
de pierdut, pierd eu…

apoi apar într-o viață oarecare,
mic și egoist, mănânc din nopțile unei mame,
învăț să merg, mă-mpiedic și cad,
comunic sau tac,
iubesc, plâng și iert,
dezleg noduri în papură, un fel de integrame halucinante,
m-adăp cu voci iubite, pagini din cărți,
mă scald în cercuri de foc, întuneric și apă

curând m-alege iarăși praful…
urmează o zi liniștită
data viitoare o iau de la capăt