de săpun nășteau sfere
aruncând camera la marginea somnului
temniței corpul îi înmuia zidurile
topindu-le la creștetul invizibil
al baloanelor ce-ți inchid urma ochiului
crescând concentrice alte cercuri
în bule translucide
din piatră sculptau zborul,
iar umbra,
ți se oglindea în valurile
ridicate din mijloc de mochetă
ca mai apoi să dispară
îngițită de viața petalelor de plastic,
în imaculata încercare
de a poseda moartea
prin asfixierea baloanelor
imaginare