când vorbim despre femei


















când vorbim despre femei

nu avem nevoie de centura de siguranță

nu avem nevoie de pasărea paradis

și nici de tăcerile obscene ale ochilor închiși


vorbind despre femei

este ca și cum am zidi în noi o lume aparte

o lume fără somn

în care numărătoarea începe de la prima atingere

în care Numărul își are regulile lui

așa cum și starea de imponderabilitate

își are legile sale
așa cum și cuceririle devin

silabele cuvintelor noastre despre femei


femeia nu poate să lipsească la cină

nu poate să lipsească la micul dejun

doar prânzul mai poate fi sărit

atâta timp cât îmbrățișarea se întinde

între micul dejun

și cel două lumânări din seara promițătoare


a vorbi despre femei este grotesc și superficial

totuși

atâta timp cât cuvintele sunt neputincioase

într-o astfel de întreprindere

în care strălucirea și intensitatea

sunt mult mai aproape de gestul povestitor


dar oricât de primitiv și nesatisfăcător

este acest gen de vorbire

nu există secundă în care să nu se articuleze

partea noastră de vină

partea noastră de eternitate

această ciudată stare în care

vârsta nu poate avea niciodată succes.