(îmi înșiri mărgele negre pe albul luminii
albastre flori așezi mormântul
inimă
mâhnită lumina
cerul își privește
chipul plângând
cu stropi mari
oglinda sufletului
când vă rostesc cuvinte
înmulțesc simțul pământului în mine
miroase a moarte)- inițial


Am intervenit(doar la prima strofa- tablou): o variantă



îmi înșiri mărgele negre pe albul luminii
albastre flori așezi mormântul
inimă
mâhnită lumină
oglinda
sufletul miroase a pământ
stropi mari plâng
cerul
când vă rostesc cuvinte
înmulțesc simțul pamântului în mine
miroase și a moarte


crizantemele își condensează frumusețea
în drama tinerei
ce-și așteaptă mirele dar…
nu trebuie întrerupt
nici cu un cântec
pacea universală
nopțile sfioase
tabloul sporește dorința…

peste permanentul freamăt al mării
se arcuiește un cântec
al evadării
dintr-o lume obișnuită
o proiecție a dorului de mister
și a setei de absolut
sporește
cu noi acorduri
noi esențe
farmecul dureros de dulce
al amintirilor

te recunosc în umbra întunecată a întunericului
ruina curcubeielor