în cumpăna nopții,
noi,
jucătorii de noroc
pășim temători
pe
linia vieții.

în timp ce cărțile se amestecă,
prăpastia neomeniei
cască sălbatică
gura.
ramuri-recife
clădite din egoism
împânzesc cerul.

prindem disperați
frunza unei dorinte.
râvnitul AS
dă
lustru nedumeririlor.

umbre lor
dansează sarabanda
pe fața noastră
congestionată.

tăiem cărțile.

ce bine ar fi să aranjăm sentimentele
în cumpana înțelepciunii

nadejdea aruncă placenta amăgirilor.

poate,
nu ne vom dezechilibra,
poate,
nu vom pierde totul!