umbrele degetelor mele
răsfiră vîntul
promisiuni deșarte amăgesc
nisipul rece al mării
nu vei fi iubită niciodată niciodată
îi șoptesc
dar nu vei mai suferi
frigul îngînă un te deum nesfîrșit
în valuri
o catedrală răsturnată
își deschide porțile
ne despărțim