mi s-a spus
că am ajuns celebri
o! celebri
că am fi
subiect
de telejurnal
de cotidian
numele goale
pe afișe și munți
de-atunci
au început să apară
strigoii
lipiți cu super-glue
de ecranul tv
uneori
am chiar și ochii
becuri electrice
degetele
stâlpi de telegraf
într-o rețea
de cutii
de chibrituri
foc
strigăm cu toții
nu mai putem
fi
în noi și afară
varul scurs
peste gene
fiecare colț de aer
apasă
cu genunchii
cu călcâiele
bătătoresc cerul
pentru că de nori
nu ducem lipsă
în fiecare seară
imaginăm
meciuri de box
între visele noastre
scunde
ca de oraș
mici copii de școală
primară
când te gândești
că ar fi trebuit
să nu mai fim
aproape
că te apucă
tristețea