tot ce sunt
pământul galben pântecul tău
nenăscutul
zvâcnesc pe oase și ochi pe țipăt
până-n miezul pietrelor rotirea asemenea
mai multe trepte trei strivindu-mă dezlegându-mă
alb
nefiresc în orbire
nefiresc și așa mai departe
lasă-l să curgă să dispară sunt tânără dinspre cuvinte
tot ce sunt
lipsită de perspectiva sentimentelor
în plămâni și pe creștet
ia-ți coasta înapoi îmbracă-mă de la tălpi în jos
pasăre cruce pasăre
cu palma stângă cu șira spinării
întunecă-mă vreau o tristețe sigură rotundă
mai presus
aș fi goală Doamne aș fi goală sub limbă sub unghii
uneori
uneori cresc duminici la marginea lumânărilor arse
tot ce sunt albul uneori

4 noiembrie 2004.