Ca o corabie ce-nfrunta
Involburatele talazuri,
E dragostea, dulce sau crunta
Invingatoare peste veacuri.

Ca un desert ce se intinde
Peste-un ocean secat demult,
E teama care te cuprinde
Cand calci catre necunoscut.

Ca un amurg tarziu de vara
Desprins parca din paradis,
E inima ce se-nfioara
La implinirea unui vis.

Ca si nisipul ce-abia curge
Intr-o clepsidra nevazuta,
E disperarea ce te-ajunge
Cand nimic nu te mai ajuta.

Ca firul ierbii ce pulseaza
In zori, sub roua diminetii,
Este secunda ce vibreaza
Urmand etern traseul vietii.

Ca un boboc ce infloreste
Intr-o gradina parasita,
Este speranta ce traieste
Schimband o soarta ne-mplinita.

Ca anotimpurile care
Asculta legi si cai concrete,
E insasi viata, trecatoare
Ce lasa-n urma doar regrete.