de-o fi să mor,
împrăștiați-mi sângele în frunze;
vopsiți-mi tâmpla verde,
verde crud,
iar eu o să mă fac că încă vă aud;

să-mi ardeți trupul într-o zi de sărbătoare,
cenușa mi-o împrăștiați pe ziduri,
din oase să improvizați un cântec
strivind în voi cuvintele stelare;

crestați-mi tâmpla nordic ori mai sudic,
un fel de cruce să-mi scobiți
în piatră
în stil arhitectonic fără nume,
lângă o margine de oră spartă...