eram ultimii supraviețuitori
lumina își croia drum printre zidurile înalte
păstra tăcerea nuanțată de gheață
și galben
eram tineri
priveam umbrele între care ne născusem
ele abia se simțeau de sub zalele verzui-albastre
prevestind adevărul
călători timpurii printre cuvinte
simțeam că viața e în altă parte

de n-am uita să recunoaștem
prin fereastra opacă a fericirilor de moment
în miez de zi
fluturii care zboară peste oceanele de umbră
contemplând miracolul