alergi prin inimă cu plasa de fluturi
albi totdeauna albi
despletită totdeauna despletită
mă ispitești cu litere de nectar necules
ascunzând la spate borcanul cu filet
în care îți păstrezi
fulgii de zăpadă înainte să moară

pietrarul l-ai azvârlit plictisită din pod
când ai lovit cu piciorul ierbarul
ți-ai rupt o unghie în ierburile uscate
- vreau iernar! ai strigat atât de tare încât
umbrele se țineau în brațe înfricoșate

sacrifică-mi ca unui zeu al singurătății
porcușorul de guineea
desenează-mi în praf amintiri degerate
să facem altar din păianjenii uscați
iar din molii
torțe vii de zbor fără orizont

ce repede se face noapte azi
și ce târziu
peste câmpurile presate
ninge definitiv cu flori de mină