și ninge-ncet cu zâmbet
de bunic și sete mi-e de blonde
Cosânzene din moartea nepăsării
mă ridic și-mi caut basmul vechi
pe sub troiene

prin gânduri adormite-am
rătăcit parfumul de gutuie
pe o strună bunica-mi cântă rar
abia șoptit un dor pudrat cu răsărit
de lună

mantii de întrebări fără
răspuns prin candele de cer
își trec rotirea când versuri albe spun
că nu-i de-ajuns să chemi cu o fantasmă
amintirea

povești pierdute-n ceața
unui vis doar vântul va mai stie
nostalgia și ninge viscolit
în paradis când lacrima își scrie
simfonia