Când timpul e dus de-o suflare de vânt
Aș vrea să sfidez nemurirea.
Când lumea se pierde-n nepătrunsul adânc
Cu tine-mi găsesc fericirea.

Când viața-i o fântână secată de ani
Tu veșnic îmi zâmbești din străfunduri de vise.
Când soarele apune obosit prin castani,
Tu-mi răsari- speranța unei lumi neînvinse.

Cu tine voi naviga nepăsătoare spre moarte
Căci tu îmi vei fi întotdeauna alături,
Cu tine voi găsi noi taine în toate
În stele, în flori, în trecutele-anotimpuri.

Și ne vom stinge ca stelele în zori dimineața,
Purtați de-o adiere în timp ne vom pierde,
Și vom zâmbi spunând:"Trecut-a și viața,
Dar nu-i nimic-ne va ține alături speranța."