am pornit la vânătoarea de oameni
spune bărbatul-copil surâzând amar
ținând secretul sub lupa soarelui
curând dresat să răsară din vid

orașul încă doarme
pe sub pleoapele mele începe războiul
tulburând inoportunul din noi
încă puțin și sare în gol
cu toate acestea
ea nu mă părăsește niciodată

și nu mai deslușesc forma armelor
părăsite pe aiurea

sunt în război cu tărâmul de dincolo
pe unde bărbatul-copil a ajuns rege
nasc câte o ființă cu ochii de piatră
și cetele mele de îngeri sporesc
sunt urmașii muțeniei asumate
își strâng puținul
în boccele transparente
se luptă pentru mine
și pierd

tată
în războiul inutil
astăzi am învins pentru prima oară
ne întoarcem în viață cu alt chip
transfigurați de distanță

guerilla sunrise
cu acești doi orbi care ating cerul cu degetele
doi nebuni râzând de piticul absurd
care schițează fericirea ceasurilor neștiute
este guerilla sunrise și ajută-mă
să uit, tată,
să uit.