mi-am dorit
încă din copilărie
să mor în brațele unui înger gramatical,
să pun în brazdele
neamului meu de limbă vorbită
un teanc de rădăcini ortografice
și o picătură
de academie iubită-n porumbul mimetist

mi-am dorit
încă din pântec
să pun virgula acolo unde
golul așteaptă umplerea cu esențe,
să mă semnez în i-uri sculptate
din briceagul istoric al
țării mele ofilite-n fereastra timpului

condamnat să mai scriu,
să caut diacriticul vers
al pasului milimetric
rescris
într-o virtuală sclavie înșirată
pe rânduri de oameni în chip
de poeți români și triști...
foarte triști...
cei mai triști...