fîșii de suflet mă amanetez pe-amarul gurii tale de hașiș
lumea-n culoarea șoimului maltez ne zbate-n pleoapă

ca musca prinsă între geamuri șchioapă
e sila visului vîndut treziei

la lobul vremii s-atîrnăm cercei cu minotauri
în timp ce pe sub epidermă venele ațoase să adormim
cu tîmplele culcate-n lauri

la visul că încă mai putem visa
iar eu că n-o să mor de moartea altcuiva